a Nazione
Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.
Le deal à ne pas rater :
Cdiscount : -30€ dès 300€ d’achat sur une sélection Apple
Voir le deal

Carrughju dirittu : annate 50 è 60

Aller en bas

Carrughju dirittu : annate 50 è 60 Empty Carrughju dirittu : annate 50 è 60

Message  Sbanditu Dim 30 Mar - 17:14

Una sbuffulata di libecciu è di ricordi



Eramu in u 1956, è dopu ad avè vendutu i nostri sumeri senza sapenne u destinu, i nostri parenti avianu decisu di falassine in Bastia compru ch’ell’era u nostru pezzu di casa ch’è noi altri zitelli truvavamu tamantu ; ci vole à dì chì e volte eranu di 5 metri d’altura, appettu à a nostra casuccia di u paese, era quant’è entre in ghjesgia.

Ma u cambiamentu ùn era solu in casa, è noi altri paisanucci ci sentiamu in un paese strangeru, tuttu era differente : u parlatu, a scrianzatura cù e so parullacce scunnisciute in muntagna, u cumbugliu, e voci, i mutori, i rimori di l’artigiani chì ribumbavanu... Era quant’è avelli in casa, chì ghjeramu à u primu pianu. Pensu chì s’è no’ eramu andati à stallacci in Napoli, ùn ci seria statu tanta differenza cù Bastia.

In ogni fondu c’era una faccenda, un mistieru, un persunagiu ; in ogni stretta, u passa è veni è u colla è fala ; à tutt’ora un mercante o un artigianu differente arruchjava per « carrughju drì » per andà da « piazza d’à » à « San Ghjisè » (u nome di carrughju dirittu veneria da carrughju direttu, vene à dì chì arruchjandu per issu locu, s’acquistava da « Terra Vè » à « Terra Nò »).

Dunque c’era u ferragliore chì riguarava ancu stofa è stracci, u carbunaru sardu cù u so carrettu tiratu da un sumerellu biancu... mascaratu quant’è u so patrone, l’arrutinu chì chjamava a ghjente à arrecalli cultelli è trisori, u musicante di csiloffonu chì incantava i zitelli dendu à u carrughju un ragiu di sole à l’entre di u veranu. A mane c’era a lattaghja cù i so stagnoni empiendu brocchi è bidoni. E pisciaghje, elle, si facianu sente ogni matina fendu spalancà i purtelli da ghjente impaziente: « o ghjente manghjate i mazzardi ! ma chì mazzardi !... anguille viiiiive ! ». In quant’ à u fattore, ellu, fischjava chjamandu ogni casata ad ogni purtone per dà lettere è pensioni. C’eranu calzulari, scarpari, traculini, vindaroli d’ogni robba... è falavanu da i piani panere, sacchi o spurtelli appesi à canapette, fune o funicelle per ùn avè da sdusgiassi per appena di manghjusca, ben’ ch’elli ci fussinu in carrughju parechji magazini d’alimentazione. I lignaghjoli elli, attaccavanu a mane à sigà... zin... zin... ziiiin... sin’à tardi è e legne s’accatastavanu. A sera, i spazzini empiianu a bena di u camiò à palittate.

E donne ci andavanu vulinteri à u lavatoghju à lavà i panni di famiglia ! Da issu locu di friscura ribumbavanu puttachji è scaccanate à buleghju à u rimusciu di l’acqua freta di e vasche, pistandu lenzole è cuverte à batti batti.

I zitelli compiu a scola, ruzavanu frustandusi e cule nantu à e petre, ghjucandu à carrozze, à pierette, à tirò, à sollu tufunatu, à ciccia, à zimbumbà... Per Pasqua era ora di u campanacciu, è facianu un fraiu tremendu, trascinandu cù una funicella, vechji bidoni, cannelli, pignatte, cazzarole è ferraglia, mezi spugliaccati è curciarelli ch’ell’eranu. Per i battezimi, aspettavanu di nanzu à a ghjesgia, numerosi quant’è i sturnelli, stridandu « ho o ho o ho o » per ch’elli s’affacchinu cumpare è cummare à lampalli pezzette di muneta, è ghjera tandu un veru parapiglia è teni, per arricoglie issa manna. Ma ùn ridia micca sempre carrughju dirittu, per esempiu quand’elli falavanu à bande « quelli di piazza d’à » à imbaruffassi cù « quelli d’u mercà » o « quelli d’a marina » à battulelli in manu, per circà à brusgialli u « fucarè » di San Ghjuvà s’ell’era più grande chè u soiu, è tandu nascianu colpi, tambate è ruchjittate.

Un bellu ghjornu u carrughju era in affaccu chì una banda di pò esse duiecentu sumeri falava à u trottu cù qualchì persona chì l’avviava. Unu di i mo fratelli ch’era in piazza, si ritruvò nasu à nasu cù un sumere staccatu da a banda, issu sumere era u nostru, avia ricunnisciutu u mo fratellu, è fù per trimindui un gran’ mumentu d’emuzione, una stonda dopu, denduli un culpettu nant’à a cruppa, si rimesse in a banda u nostru sumerellu, è sparì per capulà à fassi tumbà in Italia, ancu ellu cum’è tant’altri.

Si pò dì chì per noi altri paisanucci, d’esse ghjunti in Bastia, fù una vera sdradichera, un intuppu, una scuzzulata. Ne era finita di a vita paisana, di l’aria pura muntagnola, di l’orti è e so annacquere, è d’isse stonde zitelline passate in i ghjargali o in i machjoni o puru d’isse maitinate assuliate à ghjucà in piazza, spenserati ch’è noi eramu, briachi di sole, d’aria è di libertà.

Antone FILIPPI, u Muntagnolu

rue droite bastia jeune jeunesse corse corsica âne ane napolitains exode rural guerre ecole jeux jeu ville

Sbanditu

Nombre de messages : 19
Date d'inscription : 20/01/2008

Revenir en haut Aller en bas

Revenir en haut


 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
Ne ratez plus aucun deal !
Abonnez-vous pour recevoir par notification une sélection des meilleurs deals chaque jour.
IgnorerAutoriser