a Nazione
Vous souhaitez réagir à ce message ? Créez un compte en quelques clics ou connectez-vous pour continuer.
Le Deal du moment : -50%
-50% Baskets Nike Air Huarache
Voir le deal
64.99 €

Intervista di Marcu Biancarelli

Aller en bas

Intervista di Marcu Biancarelli Empty Intervista di Marcu Biancarelli

Message  Sbanditu Mar 29 Avr - 10:34

Marcu Biancarelli :

“S’e’ eru Americanu inveci d’essa Corsu, nimu saria frasturnatu da i me tematichi litterarii”


Chì sguardu purtate nant’à st’ultimi quaranta anni in Corsica à u pianu di a cultura ?

Credu chì a cultura avissi suvitatu in Corsica l’evuluzioni suciulogica d’impurtanza cunnisciuta da l’isula. Semu passati da una sucità rurali disartata da a so pupulazioni à un burdeddu cunsumeristu. U turismu hà ghjucatu dinò monda in a sfracichera di tuttu ciò ch’avia fattu u tissutu suciali è culturali tradiziunali. Hè in ‘ssu cuntestu chì i vechji di cultura italica ani lacatu a piazza à i novi generazioni impinzutiti. Pensu chì oghji l’assimilazioni culturali hè compia. Ma più chè un’ assimilazioni integrali à a cultura francesa, ciò chì s’affirma avali hè piuttostu par mè u priculu d’una sutticultura prudotta da a mundializazioni liberali, chì pidda in Corsica l’aspetti d’un fascismu tutali.


Cosa hà arrecatu u Riacquistu à a cultura corsa in generale è à voi in particulare ?

Francamenti m’intaressani di più i scuttussati attuali chì cuncernani a sucità corsa chè i vechji fantasmi culturali à prò d’ùn so chì anziani cumbattanti.

Ma com’ì la sughjirisci, pensu, a voscia quistioni, ùn so effettivamenti micca di quiddi chì piegani u vinochju faccia à u dogmu allucitatu d’un Riacquistu à qualissu ùn credu micca. V’aghju da stunà ma par mè hè à u naziunalismu chì no duvemu tutti calcosa. Pà u meddu è u peghju.

Mentri l’anni 70, u cumbattu pà a dignità di a Corsica è pà a difesa di a noscia cultura hè statu purtatu da un risaltu di a cuscenza naziunali, risaltu chì s’hè vastatu in u tempu longu è i vituperii umani. Po’ dinò in certi tintazioni di purezza etnica dund’e’ legu eu a disfatta finali d’un naziunalismu chì s’era vulsutu libaratori. U Riacquistu chì vo ludeti à usu pritinu ùn hè dunca chè a furmulazioni curtesa – hè carca à falsità d’appressu à mè – di ciò chì u naziunalismu hà purtatu – in bè è in mali a ripettu – in u duminiu di a cultura. À un niveddu parsunali, mi scusareti ma credu di duvè u pocu ch’e’ pussedu à u me travaddu è à u me impegnu, in un cuntestu puliticu è suciulogicu ch’era piuttostu quissu di l’anni 90 chè di l’anni 70. In pochi parolli ùn ringraziu micca à Santu Riacquistu tutti i matini pà a me situazioni d’insignanti o i libri ch’aghju scrittu.


Oghje chì hè oghje, cumu vi vene l’usu literariu di u corsu ? Serà naturale o serà sempre u spechju d’un indiatura ?

I dui Monsignori. Ciò chì mi veni naturali hè u disideriu di scriva. Dopu a passioni di a lingua è appena di tuntia mi facini scriva in corsu. L’idea dinò ch’iddu ci voli à risista sempri à l’assimilazioni culturali ghjoca a so partizioni. Ancu sì ghje’ pensu chì ùn emu più da salvà nudda. Ma francamenti, è di più in più, mi dicu ch’aghju da scriva in francesu anch’eu. Quand’e’ vicu ciò ch’idda mi raporta di scriva in corsu, è a poca ricunniscenza chì i primi cuncirnati sò capaci ad arricammi, mi dicu ch’e’ fariu meddu à lacà da cantu a passioni è l’impegnu, par fammi più pragmaticu è mandà à caternu uni pochi di malasciamè chì si credini astuti.


I temi accustati da i vostri libri scumodenu assai. A fate apposta per u piacè di a pruvucazione o serà per via di l’incapacità ch’elli anu certi à guardà, à capisce è à dì a realità di a Corsica oghjinca ?

Nò, hè solu parchì ghje’ socu un essaru sviatu è perversu… Sinceramenti, quand’e’ sentu certi critichi mi dumandu sì quissi chì i furmulighjani ani mai lettu un libru di a so vita. S’e’ eru Americanu inveci d’essa Corsu, nimu saria frasturnatu più chè quissa da i me tematichi litterarii. Ùn inventu nudda, mettu un pocu di mudernità in una litteratura chì n’hà bisognu, è tutti l’altri populi ani fattu ‘ssu passu nicissariu nanzi à no !


Ind’è a nuvella « u polpu, l’argusta è a murena » cacciata in « Stremu meridianu », fate una parabula di a Corsica. Seremu cundannati à l’immubilisimu ?

Innò. Pudemu falà ancu più bassu. Basta à credaci. Ma par mè a nuvella chì vo mintuveti ùn parla micca d’immubilismu, ma piuttostu di i strutturi medievali prufundi chì animani una sucità ancu in a so evuluzioni a più muderna. Hè a pirmanenza è a capacità d’evuluzioni è di duminazioni di u « clan » ch’hè annunciata quì, è micca u so immobilismu.


Cumu hè ch’elle venenu cusì chjuccute e vostre critiche di u naziunalisimu in pettu à u vostru silenziu o a vostra cumpiacenza versu l’altre forze pulitiche ?

M’eti lettu bè o sarà chì una volta chì s’hè parlatu di u naziunalismu u restu ùn v’intaressa più è ùn lu sintiti più ? Par esempiu vinimu di parlà di « u pulpu, l’argusta è a murena », ùn hè chè a parti ghjucata da i naziunalisti in ‘ssa nuvella chì vi ferma à menti ? Pà cumplittà a me risposta, vi prupongu di cuntà dinò u numaru di premii litterarii ch’aghju vintu in Corsica par misurà tutta a cumpiacenza ch’esisti trà mè è l’istituzioni, è po’ dinò d’invenavi ch’e’ socu u solu scrittori in Corsica chì li sò stati rifusati i suvvinsioni à un momentu datu pà u cuntinutu di i so scritti. Ma francamenti, hè una quistioni chì mi faci surrida parpena.


Avete criticatu l’insignanti di l’Università dicendu ch’elli avianu creatu una « novlang ». À l’iniziu, a novlang hè stata cuncepita da Orwell per dinunzià tutti quelli chì vulianu impedisce a critica. L’elaburazione di a lingua corsa passa per a cunquista di duminii novi. Tantu megliu s’ellu si pò oramai insignà tuttu in corsu, nò ? Invece d’esse una novlang, u registru elaburatu in scola per u corsu mi si pare ch’ellu fussi, à u cuntrariu, solu u risultatu d’un indiatura suvversiva in pettu à l’ideulugia monolingua ?

Ancu assà chì vo m’eti pricisatu di fà i risposti curti… Infatti ùn vicu micca ind’idda hè a quistioni, quì. Legu piuttostu un bisognu di reeducà appena u me pinsà svienti, nò ? Ma sì vo vuleti scità ‘ssu dibattitu di setti anni fà femula. Cù u novlangue chì vo mintueti mi tinia à cori di difenda solu a diversità di u corsu contru à i tintazioni d’unificazioni sprupusitati di a lingua, da a parti, micca di « l’insignanti di l’università », com’è vo diti, ma d’uni pochi chì s’autopruclamaiani un pocu troppu prestu a nova istituzioni linguistica. Era ghjustappuntu un « monolinguismu » artificiali ch’e’ cundannaiu, cù una prova di presa di puteri annantu à a lingua chì mi paria evidenti. È a me intarvinzioni in u dibattitu ùn avia nienti à veda cù a critica d’una lingua di scola chì t’hà sicondu mè tuttu u so intaressu, è à l’evuluzioni di qualissa cuntribuiscu anch’eu intantu chè… prufissori, ramintemula ! Ma al dilà di i falsi intarpritazioni chì vo furmuleti, è chì mi trubbulighjani pocu, ciò chì hè statu impurtanti, setti anni fà, hè chì u dibattitu s’hè pussutu fà, è chì i pusizioni « accedemisti » (à usu francesu, bisognu à pricisà u paradossu ?...) aviani tandu rinculatu.


A lingua impiegata è sopratuttu u lessicu di i vostri testi, palesanu di e volte un lascia corre sfrancisatu. Ci vecu una vuluntà chjuccuta di disacralizà a lingua di « l’antichi », di u « populu »… Ma ci pò esse dinù una mutivazione più pratica per ch’ella fussi letta di più a lingua. Cumu spiegate sta scelta stilistica ?

« Un lascia corre sfrancisatu »… chì bella furmulazioni… V’aghju da dì dui affari par raportu à a me lingua d’autori è i me scelti stilistichi : a prima hè chì ben intesa rifusaraghju sempri di scriva suttu à u dittatu di scinsori ch’ùn ani mai scrittu nudda, è chì si facini da par iddi maestri di u stilu è di i righjistri di lingua tullarati in litteratura ; a siconda hè chì i più gran’ scrittori corsi sò sempri stati criticati pà a so lingua, da Santu Casanova à Sebastianu Dalzeto. Quissi ch’ùn si poni criticà pà a so lingua sò ghjustappuntu quissi chì scrivini « à prò di a lingua », ma mi dumandu s’iddi facini litteratura… Piddu dunca com’è un cumplimentu ugni ricuddata di feli cuncirnendu a me lingua d’autori.


Trà voi, Jerôme Ferrari, i Cantelli è d’altri, si sente un unità d’interessi. Ci sò dinù sumiglie in a virsura. Qualessi sò i vostri punti cummuni ?

« Unità d’interessi »… Aghju torra l’imprissioni di parlà cù un prucuratori stalinianu… quì dinò, mi scusareti, ma parchì ùn evucà micca direttamenti u « cumplottu », o u « tradimentu contru à a Patria » ? È parchì ùn sariamu micca simpliciamenti amici chì si dani à a so passioni, litteraria o musicali, senza circà nè d’impona un pinsà unicu nè di fà scola. Tiniti, u v’aghju da dì un puntu cummunu trà i trè chì vo mintuveti : sì no ùn vulemu impona nudda, ùn ci lachemu impona nudda nemmancu. Saremu diffarenti tutt’è trè, ma criatori da veru libari. È quant’è à mè hè sempri un affari chì stona.


Avete scrittu puesie è nuvelle. Pocu fà, hè statu adattatu à u teatru « Pegasi 51 ». Oramai, qualessi sò i vostri prugetti ?

Aghju sempri u prughjettu raghjunevuli di disdrughja u mondu, è di sbarazzallu d’uni pochi di vilani ch’impidiscini à l’altri di rispirà. È dui rumanzi sò in iscrittura, à tempu chè a traduzzioni in francesu di Stremu Miridianu. Po’ vi ringraziu, à u finali, d’avemmi parlatu di prughjetti litterarii è di teatru, chì a mea a raghjoni suciali – a rispirazioni – ferma quissa quì…

Intervista realizata da Sebastianu QUENOT
littérature corse stremu miridianu pegasi 51 patmos san ghjuvanni marco jerome ferrari prighjuneri,

Sbanditu

Nombre de messages : 19
Date d'inscription : 20/01/2008

Revenir en haut Aller en bas

Revenir en haut

- Sujets similaires

 
Permission de ce forum:
Vous ne pouvez pas répondre aux sujets dans ce forum
Ne ratez plus aucun deal !
Abonnez-vous pour recevoir par notification une sélection des meilleurs deals chaque jour.
IgnorerAutoriser